În partea de nord-est a Județului Iași, în imediata
vecinătate cu satul și Mănăstirea Probota , se află satul Tătăruși, sat cu mare
vechime. Este pomenit într-un uric domnesc din anul 1472 cu denumirea de
Tatarii. Aceeași denumire o are satul și în documentul Mitropolitului Dosoftei
din anul 1677, când s-a făcut extrasul slavon cu satele dăruite Mănăstirii
Probota.
După cum afirmă profesorul Mihai Costăchescu în cartea sa
“Documente moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare”, satul Tătăruși își are numele
de la o colonie de tătari. Peste această colonie de tătări au venit locuitorii
din Ardealul de nord care s-au amestecat cu colonia de tatari și au dat
locuitorii satului Tătarii - Tătărușii
de astăzi – care sunt deosebiți de locuitorii din împrejurimi, prin vorbă și
port. La această colonie a ajuns și fostul învățător Alexandru Vasiliu, care a
cercetat originea și folclorul locuitorilor acestui sat, printre bătrânii de
atunci.
Dintr-o însemnare de la pagina 17 dintr-un Octoih vechi, reiese că Biserica actuală cu hramul Sfântul Nicolae, a fost
zidită în anul 1842:”S-a sfințit biserica Sfântu Ierarh Nicolae din satul
Tătăruși de Vlădica Atanasie Sevastian, la care am fost și eu împreună
slujitor. Pentru duhovnicul din Sfânta Mănăstire Neamț, când am și afierosit
această sfântă carte. 1842. Oct. 13 zile.”
După tradiția locală, ctitorii bisericii au fost
credincioșii satului, care au primit un mare ajutor din partea arendașului
moșiei Tătăruși, ce aparținea Mănăstirii Probota, cu numele de Dumitru Plastire.
Biserica a fost construită din piatră, cu bolțile de
cărămidă. În anul 1890 biserica a fost închisă pentru reparații. Dar murind
preotul slujitor al acestei biserici – Ion Chirilescu - și ne mai venind alt
slujitor, biserica a rămas închisă peste 30 de ani, timp în care s-a ruinat,
rămânând numai pereții, bolțile prăbușindu-se. în anul 1929 s-a făcut
restaurarea bisericii, refăcându-se pereții cu materialul din bolțile
prăbușite, iar bolțile și turnul construindu-se din lemn care mai apoi a fost tencuit.
S-a acoperit cu draniță, care a fost înlocuită cu tablă în anul 1940.
Planul arhitectural al bisericii este cel în formă de cruce,
în stilul bisericilor din epoca decadentă a stilului moldovenesc, cu o turlă pe
pronaos, cu abside, care sunt puțin ieșite în afară, circa 40 de cm, lateral în
naos și cu altarul în formă de semicerc, cu sișe în grosimea zidului. La intrare
I s-a construit un mic pridvor.
Biserica nu a avut și nici nu are pictură murală.
Catapeteasma este construită din lemn în anul 1929 – când
s-a restaurat biserica – fără vreo ornamentație
artistică, ci este simplă și vopsită. Icoanele sun cele vechi, datând
din 1842.
Pe lângă icoanele din catapeteasmă, în biserică se mai află obiecte
cu valoare artistică și documentară-istorică: icoana Maicii Domnului, patru
icoane așezate în pronaos, precum și cărți de ritual cu litere chirilice datând
din secolele XVIII – XIX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introduceti comentariul dvs. aici